Ce ocupă primul loc în viața ta?
Cel mai important pentru mine în viață este să las o urmă pozitivă și durabilă atât în viața mea privată (în familia mea, prin copiii mei) cât și în viața profesională (dezvoltarea afacerii, păstrarea locurilor de muncă și crearea de locuri noi de muncă). Este o provocare mare și multiplă care are propriile ei bucurii, succese, dar implică și dificultăți precum și eșecuri.
Dacă ai avea două vieți ... ce ai mai face ce nu poți acum?
Există mai multe activități sau profesii care mi-au plăcut, dar a trebuit să renunț la ele din cauza altor priorități, activități care ar putea fi implementate întro viață paralelă, dar nu în locul vieții mele actuale, ci pe lângă aceasta. De exemplu actoria - mi-a plăcut foarte mult să joc diferite roluri în piesele de teatru la școală, faptul că am primit de obicei rolurile principale îmi arată că poate aveam talent. Desigur nu la nivelul filmelor de la Hollywood, dar aș face față întrun teatru provincial. Un alt vis din copilăria mea ar fi fost să mă fac astronaut și să pot contribui la explorarea universului. Iubesc foarte mult cărțile și filmele science-fiction. Universul este prea vast să trăiască doar noi, oamenii, în el, ar fi o risipă prea mare, o capacitate neutilizată prea ridicată ☺. Actoria ar putea fi practicată și în spațiu pe aeronavă, căci există și acolo oameni interesați.
Ce reguli ați urmat în educația celor trei copii ai tăi, care sunt valorile pe care le transmiteți?
În primul rând încercăm să-i educăm să fie buni creștini. Avem o relație sinceră și deschisă cu copiii noștri, la noi nu există teme tabu. Să fie drepți și cinstiți, scopul nostru este să se descurce în mod independent în societate. Nu vrem să le îndrumăm spre o carieră care ne place nouă, să se împlinească cum vor ei, desigur le oferim ajutor și îndrumare. Acasă folosirea telefonului mobil și uitatul la emisiuni TV sunt permise doar pentru o perioadă limitată de timp pe parcursul zilei. Îi lăsăm să greșească arătându-le ce au de învățat pentru a le dezvolta autonomia și capacitatea luării deciziilor. În același timp încercăm să le însuflăm un spirit de modestie și umilință. Pot să afirm că este dificil să crești trei copii, dar în același timp suntem foarte recunoscători Bunului Dumnezeu pentru ei. În primul rând este foarte dificil pentru soția mea, care are partea cea mai grea în această misiune, am un respect profund pentru ea. Gustând viața dintr-o familie mai mare încurajez toți prietenii și cunoștințele mele să aibă mai mulți copii.
Cine sunt cele patru persoane de la care ai învățat cel mai mult și ce anume?
Am învățat dragostea de muncă de la părinții mei și le mulțumesc pentru onestitatea și corectitudinea cu care m-au înzestrat. După părinții mei am învățat cel mai mult de la proprietarul firmei, domnul Pál Dénes, în cei aproape 18 ani de colaborare, atât de mult încât nu aș fi putut învăța la fel la nici o școală. Am învățat de la el cum se face comerț în spirit creștin respectând principiul "trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască", cum să fii cu picioarele ferm pe pământ și în cazul reușitelor și în cazul eșecurilor, cum să-i ierți chiar și pe cei care te-au înșelat. De la profesorul de matematică și antreprenorul Juhász Laci din Siófok am învățat că este un om norocos cel care lucrează ceea ce îi place, se pricepe la ceea ce face și nu în ultimul rând își asigură traiul.
Cu experiența, succesele și dezamăgirile prin care ai trecut, ce i-ai transmite copilului de cinci ani, András Lehel?
I-aș spune că viața este frumoasă, plină de semnificație și să aibe curaj să viseze. L-aș încuraja să învețe, să învețe și iarăși să învețe, că va avea rezultate. Să aibă o sete de cunoaștere și mai mare și să termine și o facultate de inginerie pe lângă cea economică. Altceva n-aș schimba nimic în viața mea, doar l-aș încuraja pe micuț să se bucure de copilărie și să nu ezite să ia deciziile care îi vor determina viitorul, pentru că acele decizii sunt corecte. Și i-aș mai da un plic sigilat pe care scrie: "A nu se deschide înainte de 15 mai 2015" cu următorul mesaj: "Să nu ai încredere în Ziya".
Puterea – la ce trebuie să fie atent un lider bun, dacă dorește să aibă succes și să fie autentic în fața subordonaților săi?
Cred că ar trebui să fie un bun model atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere al personalității, al comportamentului. Pentru că liderul care "propovăduiește apă dar bea vin" nu este credibil, nu este autentic. Trebuie să-și asume responsabilitatea și să nu se eschiveze dacă eșuează sau dă greș. Să cunoască bine oamenii, să-și selecteze echipa cu care poate avea succes, poate să-și atingă obiectivele stabilite, dar de asemenea să fie în măsură să formuleze scopuri și obiective și să le comunice eficient colegilor. Trebuie să aibă empatie suficientă să-și asculte colegii, să înțeleagă ce îi preocupă și îi motivează, să poată acționa individual la fiecare dintre ei pentru maximizarea performanței lor. Trebuie să fie în măsură să evalueze și să recunoască succesele, susținând astfel elanul pentru următoarele provocări și sarcini. Trebuie să se autodezvolte, să-și dezvolte echipa, doar așa poate să țină pasul sau poate să fie cu un pas în fața concurenței în domeniul lui de activitate.
Cele șapte probe – ce reprezintă cea mai mare provocare pentru tine?
Fără să mă gândesc mult, pot să afirm că cea mai mare provocare a mea este cum să-mi împart timpul între muncă și familie. În cadrul familiei este deja o altă provocare să-mi împart timpul între soție și copii, deoarece toți au nevoie să petreacă timp cu mine. Și este iarăși o mare provocare ca în timpul alocat lor să mă concentrez doar asupra lor, să nu mă gândesc la muncă, dar din păcate nu am un comutator ON / OFF pentru asta. Sunt perfecționist, îmi place să-mi execut sarcinile la calitatea și în termenul stabilit de mine. Recunosc nu sunt foarte bun în gestionarea eficientă a timpului, dar dacă am ceva lucru de terminat acasă, măcar să nu fie resimțit de restul familiei – pe acestea le termin seara, după ce familia s -a culcat, sau în zori înainte ca ei să se trezească.
Opt bucurii - ce te face fericit cu adevarat?
Sunt foarte fericit dacă pot să mă ridic la nivelul așteptărilor mele personale și a celor din jur, desigur e vorba de cei din jurul meu care sunt cu adevărat importanți pentru mine în acest sens. Nu poți să mulțumești pe toată lumea, nu poți să trăiești așa pentru că te-ai consuma foarte repede. Sunt fericit dacă reușesc să realizez ceva, să ating un alt obiectiv profesional sau personal. Aceste satisfacții mai mici sau mai mari le pot identifica și le pot folosi pentru reîncărcarea bateriilor proprii, pentru neutralizarea efectului eșecurilor, a forțelor care mă trag înapoi și să pot face față noilor provocări.
Dacă știi că mai ai doar nouă zile de trăit, ce ai face?
Ei bine, e cea mai grea întrebare, așa că răspunsul la aceasta l-am lăsat la sfârșit. Cum nici alții, nici eu nu vreau să mor ...nu înainte să-mi vină rândul. Dar când va fi asta? Deci mă întrebam dacă ar fi "mai bine" să mori brusc, fără să știi, sau să știi că mai ai 9 zile de trăit. Un creștin trebuie să fie pregătit în orice moment să dea socoteală în fața Domnului. Am văzut cu admirație cât de pregătit era părintele Botár Gábor, decedat în urma unui accident tragic, prin testamentul său a aranjat totul dând indicații concrete, luând decizii care de obicei în astfel de cazuri trebuie luate de familie, de rudele îndurerate. Este un model pentru mine, dar mărturisesc sincer de atunci nu am făcut nimic concret în a-i urma exemplul. De aceea acum cred că poate fi o binecuvântare această șansă de a se pregăti de moarte și de a rezolva toate aceste sarcini de rezolvat. Desigur, nu ne ajung 9 zile, poate nici 9 luni, dar sarcina este dată (mulțumesc, Katinka ). Vorbesc de scenariul că nu sunt un bolnav la pat. Mă gândesc la lucruri practice, să le predau soției toate parolele și împuternicirile pentru conturile bancare, s-o învăt, să-i predau toate detaliile sarcinilor pe care le executam eu până acum ca parte a sarcinilor de familie, deci pe scurt s-o pregătesc pentru ce va urma (ușor de spus). În mod similar, aș dori să asigur o continuitate și la locul de muncă, mai ales dacă sunt încă activ. Mi-aș scrie testamentul oficial (cu avocat) și mi-aș da acordul în scris pentru a-mi oferi organele sănătoase pentru transplant. În plus față de aceste lucruri materiale "murdare", aș încerca, de asemenea, să aduc liniște și în suflet să pot să stau cu capul ridicat în fața Domnului. Și chiar dacă am văzut și mi-a plăcut filmul The Bucket List și mă gândeam la ceea ce aș face eu în ultimele 9 zile, am ajuns la concluzia că în continuare aș vrea să trăiesc în așa fel încât în ultimele zile să nu am nimic de recuperat, ci pur și simplu să-mi petrec fiecare moment rămas cu familia mea și să-mi iau rămas bun de la ei.
Dacă călătorești în gând zece ani în viitor, cum și unde te vezi pe tine și pe familia ta?
După 10 ani mă văd în continuare fiind în strânsă legătură cu afacerile familiei Pál, cel mai probabil cu mai multe proiecte de succes în curs de desfășurare sau deja realizate. Voi fi cu mai multă experiență și mai înțelept, dar cu mai puțină capacitate de muncă, fiind peste 50 de ani. Prevăd că datorită proiectului început de dezvoltare organizațională vom avea o echipă bună și competitivă - formată din colegii cu experiență de vârstă mijlocie și din tinerii ambițioși, cu sete de muncă - care susține misiunea și dezvoltarea companiei de-a lungul direcției stabilite. Din cauza curiozității mele aș vrea să țin pasul cu noile tehnologii și la peste 50 de ani, vom vedea cât de bine voi reuși. Cred că voi fi fericit și peste 10 ani că am reușit să ne educăm copii să fie membri folositori și respectați ai comunităților lor. Sper să-și găsească partenerii potriviți cu care pot întemeia o familie fericită. Nu știu dacă voi fi gata pentru rolul de bunic, dar am sentimentul că va fi OK.