Pollner Frigyes (asistent director vânzări)
În conformitate cu programul de formare și menținere al spiritului de echipă în rândul angajaților noștri, la începutul lunii iulie a avut loc primul team building organizat pentru colegii de la administrativ, de această dată pentru cei care formează echipa care prin activitatea ei sprijină vânzările. În dimineața zilei de vineri, 6 iulie la orele 6:45 cei 25 de colegi care au răspuns pozitiv la invitație, s-au întâlnit în parcarea de la sediul central. Deși în programul comunicat inițial, s-a oferit posibilitatea ca drumul de întors de la Harghita Băi până la Odorheiu Secuiesc să fie parcurs pe biciclete, foarte puțin colegi s-au încumetat să răspundă provocării.
La ora stabilită pentru plecare ne-am ocupat locurile în autobuzul pus la dispoziție și am pornit către Hargita Mădăraș, ”Muntele Sacru al Secuilor”. După 40 de minute de mers cu autobuzul am ajuns la capătul localității Izvoare, adică la locul unde am schimbat mijlocul de transport și ne-am urcat pe platforma unei remorci ”special amenajate” pentru transport de persoane, tractat de un exemplar din faimosul U651. Drumul nostru a continuat pe valea pârâului ”Filio” și după circa 40 de minute am ajuns la altitudinea de 1675 m la Cabana Harghita Mădăraș. După micul dejun servit din traistă, am pornit la drum către cel mai înalt vârf al masivului Harghita, unde am ajuns după circa o jumătate de oră de urcuș cu rucsacul în spinare. Până acest moment, totul a decurs conform cu panul initial, chiar mai mult, am fost surprinși de fi invitați la o gură de vișinată pregătită special pentru această ocazie. După ce ne-am tras sufletul și am admirat panorama oferită de la această altitudine (cu foarte puțin) de peste 1800 m, am pornit iarăși la drum cu speranța că în maxim 30 de minute ajungem la “Cascada Szökő”. Speranțele noastre s-au năruit însă foarte repede, după nici 5 minute de mers, poteca pe care am urmat-o a dispărut. Din acest moment timp de o oră am fost nevoiți să străbatem niște locuri unde umblă doar patrupezi, dar și aceștia cu tracțiunea integrală cuplată. Am reușit să ne lungim drumul cu circa doi kilometri și cu cel puțin o oră și jumătate. Într-un final am ajuns la cascada față de care unii dintre noi au început să-și piardă interesul. Cei care totuși am coborât până la locul unde apa se abate în gol de pe o stâncă de aproximativ 10 metri, am avut parte de o priveliște care ne-a compensat pentru toate eforturile depuse.
Ne-am regrupat și ne-am continuat drumul, din acest moment pe traseul turistic marcat cu bandă albastră, adică pe traseul de drumeție care străbate creasta principală a Munților Harghita. Traseul trece peste cresta craterului vulcanic care cu câteva milioane de ani în urmă a format munții care despart Bazinul Târnavei Mari de Bazinul Hidrografic al cursului superior al Oltului. În drumul nostru spre Harghita Băi, câțiva colegi mai ”norocoși” (cei care au fost în față) au reușit să trezească un urs care după toate probabilitățile se ascundea într-unul dintre desișurile pe lângă care treceam. Acesta din urmă observând că este în inferioritate numerică, a luat-o la fugă. Fiind preocupați de apariția acestui exemplar al regelui pădurilor, ocolind un buștean căzut peste cărare, am luat-o la vale. Până ne-am dat seama că nu suntem pe drumul cel bun, am parcurs circa 250 de metri atât în orizontală, cât și în verticală. A urmat un urcuș înapoi către poteca marcată punându-ne la încercare rezistența fizică și psihică. După această aventură am luat decizia să luăm o mică pauză, servind masa din bunătățile aduse de acasă. Ca nu cumva să mâncăm legume nespălate, natura a avut grijă să ne stropească cu un pic de ploaie. Am pornit din nou la drum cu pelerinele de ploaie pe noi.